NUNTĂ (pl. nunți) sf. 1 Serbarea, petrecerea care se face cu ocazia căsătoriei: ~ este tocmeala unirii bărbatului cu femeia spre facere de copii (LEG.-CAR.); (P): cearta fără bătaie, ca nunta fără lăutari; – ~ fără ceartă și moarte fără bănuială nu se poate; – ~ fără rîs și moarte fără plîns nu se poate; – toate pe dos și nunta Marțea (sau Miercurea), toate sînt făcute anapoda (căci după credința poporului, Marțea și Miercurea sînt zile nefaste pentru căsătorii); ~ de argint, serbarea care se face la aniversarea a 25 de ani de căsătorie; ~ de aur, aniversarea a 50 de ani de căsătorie ¶ 2 Toți cei chemați la nuntă, nuntașii: nunta se sparse (– nuntașii se împrăștiară) și îndată fruntașii zeilor se adunară la sfat (ISP.) ¶ 3 Cortegiul nupțial: iacă și nunta intră pe poarta palatului (ISP.) [lat. nuptiae].