NUPȚIAL, -Ă adj. Care se referă la nuntă, de nuntă; (rar) nuntitor, (învechit) nunțial, nuntal, (neobișnuit) nuntariu (1), nuntelnic, nuntesc. cf. aristia, plut. 15. Pe sub ceruri se întinde Ca ș-o nupțială salbă Un vestmînt de nea. f (1882), 18, cf. ib. (1900), 563. Mireasa... se așeza cu hainele nupțiale pe pat. marian, nu. 298. Lăutarii intonară un marș nupțial care-i-petrecu pînă jos in stradă. rebreanu, i. 252. ◊ fig.În amurguri roșii, nupțiale – Stau pale. bacovia, o. 88. Albinele dezmorțite cîntau imnuri nupțiale. brăescu, a. 69. ♦ (Despre animale) Care se referă la împerechere, de împerechere. Ca pat nupțial [bufnițele] își aleg un trunchi de copac singuratic. linția, p. ii, 87. Apar „erupții nupțiale” sub forma unor mici nodule albe pe cap și pe laturile corpului. C. ANTONESCU, P. 60, cf. 37. – Pronunțat: -ți-al. – pl.: nupțiali, -e. – Din fr. nuptial, lat. nuptialis.