NĂBOI (-oesc) vb. intr. 1 A se revărsa, a inunda, a potopi: sîngele cerbului a început a curge gîlgîind... îndreptîndu-se și năboind în groapă (CRG.) ¶ 2 Ⓕ A năvăli, a năpădi: de cîțiva ani au năboit în orașele noastre o mulțime de streini (ISP.); năboesc streinii peste tine cu mărfurile lor ale bune și frumoase (JIP.) [năboiu].