NĂBĂDĂIOS adj. luat și ca sm. 🩺 Ⓟ Epileptic; F turbat de mînie, furios: scos din fire, nebun: Dacă amîndoi sînt iarăși zănatici, năbădăioși, Se bat apoi ca nebunii și trăesc tot mînioși (PANN); opintelile lui cele năbădăioase rămaseră deșarte (ISP.): ce viață putea ea să aibă în casa acestui bătrîn zuliar și ~? (VLAH.); hatmanul... începu să sbiere ca un ~ și închise ușa cu repeziciune (FIL.) [năbădaie].