Definiția cu ID-ul 1354890:
Tezaur
NĂBĂRÎ vb. IV. Tranz. (Regional) A invada, a asalta. Cu ce lege îmi năbărîți grădina? CAMILAR, n. II, 332. – prez. ind.: năbărăsc. – Și: năborî vb. IV. NOVACOVICIU, C. B. I, 15. – Etimologia necunoscută. cf. năboi3, tăbărî.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de AndreiT26
- acțiuni