NĂCLĂIOS, -OASĂ adj. Lipicios, unsuros, cleios; murdar (1). Rîul, cu apele sale galbine, curge pe o matcă de lut năcleios. odobescu, s. i, 147. Printre ei se aflau chiar țigani lăieți, cu părul năclăios și lung. călinescu, s. 177. Pîne năclăioasă. gr. băn. – pl.: năclăioși, -oase. – Și: (regional) năclădos, -oasă (gr. băn.), năcleios, -oasă adj. – Năclăi + suf. -os.