Definiția cu ID-ul 1357693:

Tezaur

NĂFRĂMU s. f. (Prin Maram.) Năfrămuță. Năfrămucă de mătasă, Mamă, drăguțu mă lasă. bîrlea, c. p. 106. Eu, mîndruț, iară ț-oi da Năfrămuca de la mine. t. papahagi, m. 115. Pl.: năfrămuci. Năframă + suf. -ucă.