NĂJl¹ vb. IV. (Regional) 1. Intranz. (Despre oameni) A se îmbolnăvi de năjit (I 1). Ș-atîta l-o agodit, Fața i s-o veștezit, Dinții-n gură i-o năjit Și el tot n-o mai vinit. BÎRLEA, B. 48. 2. refl. (Despre oi, vaci) A se îmbolnăvi de năjit (I 2). Vaca care nu e bună de lapte nu se nejește niciodată, ci numai acelea ce dau mult lapte. marian, ins. 331. Dacă s-o întîmpla să treacă peste o stînă de oi, toate oile din stînă mnijesc. pamfile, dușm. 164, cf. a v 16, vi 7. – prez. ind.: năjesc. – Și: neji, niji, miji vb. iv. – Derivat regresiv de la năjit.