NĂLBAR s. m. (Regional) Veterinar. Bădița Simion... strigă la mine. Zice că vrea să facă din mine vraci și nălbar. sadoveanu, o. xIII, 42. Ionuț Jder se alăturase de bădița Simion, ca să-i spuie in grabă că bătrînul a venit cu toate sculele lui de nălbar și că, după părerea aceluiași bătrîn, lui Vizir trebuie să-i scoată o ocă de sînge. id. ib. 688. – pl.: nălbari. – De la nălban, cu schimbare de terminație.