NĂMEȚIT, -Ă adj. (Popular) Acoperit cu multă zăpadă; înzăpezit, troienit. Ieșeau în parc să se plimbe pe aleele nămețite. ARDELEAU, v. p. 264. L-a văzut călărind pe un asin prea mic și atîrnîndu-i picioarele prea lungi în aer, pînă la poarta orașului nămețit. arghezi, c. j. 154, cf. h xi 320, alr i 1 252/810, 815, 837, 839, 842. – pl.: nămețiți, -te. – v. nămeți.