NĂSTRĂPIOARĂ s. f. (Popular) Diminutiv al lui năstrapă¹ (1). Cf. ddrf, șio ii₁, 270. Năstrăpioara-n mîini lua, Pe ochi negri se spăla. teodorescu, p. p. 450, cf. 327. Să-i aduc apă d-a bună, Apă rece[-n] năstrăpioară, Să puie la inimioară. mat. folk. 1 346. – Pl.: năstrăpioare. – Năstrapă¹ + suf. -ioară.