NĂZĂREALĂ s. f. Năzărire; sperietură. Căutai să-mi tălmăcesc pricina acestor năzăreli, sau poate chiar marafeturi, ale Pisicuții. hogaș, m. n. 94. Două companii de jandarmi cercetau fiecare palmă de pămînt... trăgînd focuri de năzăreală și alungînd cîrsteii din cuiburi. popa, v. 130. Fata povestise împăratului ei timp de o mie și una de nopți, împreunînd năzăreala gîndului și basmul cu lumea. arghezi, c. j. 7, cf. alr i 1405/600. – Pl.: năzăreli. – Năzări + suf. -eală.