NĂȘIȚĂ s. f. (Regional) Nășică. V. nășic. Cf. tdrg. Scăricică pîn’ la soare Să vă fie nănaș mare, Și lunuța, Nănășița, Steluțele, Călărașii. marian, nu. 211. Eu, frate, n-oi împleti Pînă tu că țî-i chiema Nănaș mare Sfîntu soare, Nănășiță Lunița. t. papahagi, m. 119. – Pl.: nășițe. – Și (regional) nănășiță s. f. – Nașă (v. naș²) + suf. -iță.