oacăr, ~ă [At: LB / V: (reg) oacră af / Pl: ~i, ~e / E: ns cf alb oakër (ë)] 1 a (Îvr; d. oi) Cu pete închise sau ruginii pe față sau pe piept. Si: oacheș. 2 sf Oaie oacără. 3 a (Înv; d. oameni) Cu pete pe obraz. 4 a (Reg; d. oameni) Murdar. 5 a (Reg) Care are ochii de culori diferite Si: ceacâr.

OACĂR, -Ă, oacări, -e, adj. (Regional, mai ales despre oi) Cu pete negre pe bot. V. pestriț. (Atestat în forma oacăn) Oaie, oaie oacănă, Șede jos și dapănă (Vîrtelnița). GOROVEI, C. 398. – Variantă: oacăn, -ă adj.

oácăr, -ă adj. (cp. cu lat. *obáquilus, d. áquilus, negricĭos, de unde, regular, s’ar fi făcut acer, ca ager, d. ágilis. P. suf., cp. cu cearcăn, mesteacăn). Vest. Cu pete negre pe la bot, ochĭ saŭ urechĭ, vorbind de oĭ.

oacăn^[1], ~ă a vz oacăr

oacră af vz oacăr

ocăr^[1], ~ă a vz oacăr

vaclă af vz oacăr

vacăr, -ă adj. v. oacăr.

oacăr (înv., reg.) adj. m., pl. oacări; f. oacără, pl. oacăre

oacăr (înv., reg.) adj. m., pl. oacări; f. oacără, pl. oacăre

oacăr adj. m., pl. oacări; f. sg. oacără, pl. oacăre

oacăr (oacără), adj. – (Oaie) albă cu pete negre pe bot. – Mr. oacăr(n)ă. Origine necunoscută. S-a presupus gr. ὠχρός sau ỏϰρίαϰος „palid” (Cihac, II, 679; Diculescu, Elemente, 441); sau oacheș (Tiktin); sau bg. okrena (Capidan, Elementul slav în dialectul aromîn, 76); sau bg. vakălŭ „cu ochi negri” (Candrea); sau lat. *obaquilus, în loc de aquilus „brunet” (Densusianu, GS, VI, 317-19; Scriban); dar nici una dintre ipoteze nu e convingătoare. Trebuie să existe o legătură ca oacheș.

oacăr, oacără, oacări, oacăre, adj. (înv. și reg.; mai ales despre oi) 1. cu pete negre pe la bot, urechi, ochi. 2. murdar, nespălat.