OBLICITATE s. f. însușirea de a fi oblic; poziție oblică. ♦ (astr.) ~a eclipticii = unghiul de înclinație a eclipticii, de aproximativ 23°27’, față de planul ecuatorului ceresc. ◊ (mat.) relație de poziție a două drepte sau planuri, caracterizată prin unghiul lor. (< fr. obliquité)