OBRINTÍT², -Ă adj. 1. (Învechit și popular, despre bube, răni; p. ext. despre părți ale corpului) Inflamat (mai ales din cauza frigului); (regional) bobotit, cățelit. De nu iaste umflătura măsealelor obrintită și cu dureare... nu... iaste de a se teame. calendariu (1814), 167/1. Beșică înfocată,... Beșică obrintită,... Nu ustura, Nu săgeta! marian, d. 45. Se leagă buba obrintită cu lina pe care s-a întins făina. pamfile, b. 51. 2. (Regional, despre persoane) Slăbănog (com. din straja – rădăuți) ; netot (todoran, gl.). – PI.: obrintiți, -te. – Și: (regional) obrîntit, -ă adj. ddrf, nov coviciu, c. b. i, 16. – v. obrinti.