OCARĂ (pl. ocări) sf. Faptul de a ocărî; vorbă sau faptă cu care se ocărăște, insultă, injurie: sudalmă și ~ mare iaste... cînd va tăia neștine barba altuia (PRV.-MB.); el în viața lui n’a luat o palmă, n’a suferit nici o ~ (VLAH.); bătaia și ocara nu se întorc niciodată (PANN); cinstea cu ocara nu pot fi împreună (ZNN.); vorbe de ~; a fi, a ajunge, a râmînea, a face (de rîs și) de ~, a fi, etc. un obiect de batjocură, de necinste: prea făcurăți neamul nostru de rușine și ~ (EMIN.); se vorbiră... să facă pe fratele lor mic de rîs și de ~ (ISP.).