OCOLIT, -Ă, ocoliți, -te, adj. Care se abate din drumul drept, care face ocoluri, cotituri; care înconjură. Drum ocolit. ▭ Iacă steaua care vine... Cu schintei cătrănite, Cu fulgere ocolite, Cu săbii ascuțite. BIBICESCU, P. P. 238. ◊ Expr. Pe căi ocolite = prin mijloace indirecte, nerecomandabile, prin subterfugii.