OCURENȚĂ s.f. Întîlnire, apariție, circumstanță întîmplătoare. ♦ (Lingv.) Cuvînt dintr-un text (care apare într-o anumită formă flexionară). ♦ Fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcămînt. [< fr. occurence, it. occorenza < lat. occurens – care întîmpină].