Definiția cu ID-ul 928772:
Jargon
OCURENȚĂ s. f. (< fr. occurrence, it. occorenza < lat. occurens – care întâmpină): apariția unei anumite forme flexionare a unui cuvânt dintr-un fragment în nenumărate alte contexte.
OCURENȚĂ s. f. (< fr. occurrence, it. occorenza < lat. occurens – care întâmpină): apariția unei anumite forme flexionare a unui cuvânt dintr-un fragment în nenumărate alte contexte.