ODIHNĂ s. f. 1. Întrerupere temporară a unei activități în scopul recîștigării energiei, al refacerii forțelor; (stare sau timp de) repaus, pauză; inactivitate, nemișcare. Văzu odihna că ar fi bună. palia (1581), 207/5. El... nu s-au rădzîmat nice la o odihnă, ce-ndată ședzu la lucru. dosoftei, v. s. noiembrie, 133^V/11, cf. anon. car., lex. mars. 234. Și scutit neînvățatul de o trudă așa mare, Într-o leneșă odihnă, găsește tot desfătare. conachi, p. 287, cf. 274. Ea din lan nu iese-afară, Spicuiește, spicuiește, De odihnă nici gîndește! alecsandri, p. ii, 192. De-aș putea să dorm încalea. – Somn, a gîndului odină, O, acopere ființa-mi cu-a ta mută armonie. eminescu, o. i, 49. Vecinii plecară înainte spre casa lui Mitrea, care i-a fost poftit la un scaun de odihnă și mai multă vorbă bună. slavici, n. i, 70. Plugarii opresc pentru o scurtă odihnă. pamfile, a. r. 54. După o clipă de odihnă, încordîndu-și toate puterile, bietul bătrîn se tîra tot mai în afara satului. bujor, s. 169. Sînt așa de trudită, încît nu doresc decît hodină. sadoveanu, p. m. 240, cf. id. o. x, 555. Iată cel mai frumos loc de odihnă pe care l-am întîlnit în viața mea! galaction, o. 40. Așa trecînd din vorbă în vorbă ca la clăcile din toamnă, lungite peste vremea hodinei și a somnului, Gheorghe Dima a povestit despre arenzile ce cresc. galan, z. r. 34. Să nu-i dea stare a sta, Nici mîncare a mînca, Nici hodin-a hodini, Nici somn a durmi. Mat. folk. 1 561. (Implicînd și ideea de concediu) Asigurările sociale de stat au ca scop... trimiterea la odihnă în așezăminte sau locuri special amenajate. leg, ec. pl. 323, cf. 329. Măsurile multilaterale inițiate de partid și guvern în vederea asigurării odihnei sutelor de mii de oameni ai muncii. scînteia, 1953, nr. 2 682. ◊ Fără odihnă = a) loc. adj. care este în continuă mișcare, în veșnic neastîmpăr, neastîmpărat. Am și cu copilița asta oleacă de nacaz. Își are încăpățînările ei și hotărîrile ei și cîteodată parcă-i o căpriță fără astîmpăr și fără hodină. sadoveanu, o. v, 556. Băiet fără hodină. alr i 1 517/ 231; b) loc. adv. mereu, neîncetat. Atîte războaie fără odihnă și fără măsură ce făcea. m. costin, ap. gîdei. Moara umbla fără hodină. anghel-iosif, c. l. 28. Apa clipotește fără odihnă. c. petrescu, s. 141. Săracii toți, ca unul, în satul plin de clocot Din noapte taie trepte crescînd fără hodină. contemp. 1949, nr. 164, 2/3. ◊ (În construcții cu verbe ca: „a se așeza”, „a sta”, „a se pune”, „a se da” etc.) M-am dat acum pe odihnă, voiu să trăiesc liniștit, ...că destul am obosit. pann, p. v. ii, 7/9. Am stat un timp la hodină sub sălcii. sadoveanu, o. xvii, 393. Fiind Ștefan trudit, se puse la odihnă sub umbra unui stejar. șez. iii, 235. ◊ expr. (Învechit) A pune (cuiva) odihnă sau a lăsa (ceva) în odihnă = a înceta de a mai întrebuința (un obiect); a întrerupe (o acțiune). Să punem și noi odihnă condeiului. moxa, 399/35. Să lăsați ciomegele-n odihnă păn’ce-a cînta cucoșul. alecsandri, t. i. 86. ♦ Popas. Cînd era sătui, punea pricină Că le-ar fi rău și făcea hodină. budai-deleanu, ț. 103. Să ne dee slobozie Dă a face trii hodini cîte o dată. id. ib. 105. Mergea cît mergea Pînă-mi d-ajungea... La lină fîntînă, La loc de hodină. MARIAN, I. 176, cf. ALR I 811/842, A II 6, 12. ♦ (Regional, în practicile religiei creștine, mai ales la pl.) Popas, oprire a procesiunii mortuare în drum spre cimitir, pentru a se citi evanghelii. cf. arh. fol.k. iii, 57, 152, alrm ii/i h 220/172. 2. Întrerupere a cultivării unui teren, de obicei pe timp de un an, pentru a-l face mai productiv; stare în care se află acest teren. Deacă se va gunoi pămîntul după datina lui, nu are lipsă de odihnă. economia, 19/16. Fulgii de nea au țesut lințoliul alb peste negrele ogoare lăsate la odihnă. pribeagul, p. r. 16. 3. Somn; p. ext. întremare, restabilire prin somn. Spune împăratului izrailtenesc toate cuvintele care grăiești întru odihna așternutului tău. cheia în. 5^r/22. Am dormit somn cu odihnă. dosoftei, ps. 17/1. După cîteva minuturi de odihnă turburată de visuri obositoare... mă deștept! marcovici, c. 7/1. Odihna acestui somn l-au întărit. drăghici, r. 139/8. Cu prujituri de-a tale, ia acuș se duce noaptea și vai de odihna noastră. creangă, p. 253, cf. 301. În căutarea unui loc de hodină, mă gîndeam la ziua următoare, cînd voi intra din nou în baltă. dunăreanu, ch. 116. Mie să-mi dai pace să-mi ticnească hodina! sadoveanu, o. v, 519. La ceasul înaintat care era al odihnei, Novosibirskul ne-a primit cu luminile aprinse. scînteia, 1954, nr. 2 795. Bade-asară, pe-nsărat, Doamne, mult te-am așteptat La lumină și cu cină Și cu pat bun de odină. hodoș, p. p. 66. Cînd eram mai mititel, Unde mă culcam dormeam, Dar de cînd m-am făcut mare Mi-i hodina de călare Și mîncarea din picioare. șez. i, 75, cf. Mat. folk. 856. Somnul mi-oiu strica, Ploaia a ploua, Streșina-a pica Și-a fi vai de ea, De hodina mea! pamfile, c. ț. 56, cf. șez. xxiii, 110. ◊ În construcții cu verbe ca: „a se da”, „a se pune” etc.) Se deteră spre odihnă. ispirescu, l. 4. Îl rugă să se dea nițel odihnei. id. ib. 127. Pepelea au cînat și s-au pus după aceea la hodină. sbiera, p. 9, cf. 55. ♦ (Regional) Apus de soare (Meziad – Beiuș). alr i 1238/308. 4. (Mai ales în limbajul bisericesc, adesea determinat prin „de veci”, „veșnică” etc.) Moarte (considerată ca stare de repaus veșnic); p. ext. mormînt. Să vor veseli și să vor duce spre odihna și spre răpaosul cel ceresc. varlaam, ap. gcr i, 106/39. Trupul mieu mărgînd la odihnă S-a răposa. dosoftei, ps. 45/1. La odihna, cea veașnică să ajungem. antim, ap. gcr ii, 16/26. Acolo au odihna, locaș adînc, tăcut, Eroi ce mai nainte mult zgomot au făcut. alexandrescu, m. 9. Gătire se făcu de îngropăciune... și cu mare alai și jale fu pus la odihna de veci. ispirescu, l. 253. Lăsați-mi însă mie odihna cea tăcută, Lăsați-mi visul morții și nu mă deșteptați! macedonski, o. i, 50. 5. (De obicei în construcții cu verbe ca: „a avea”, „a afla” etc.) Calm desăvîrșit, pace, liniște (sufletească), astîmpăr; tihnă, răgaz. Vor afla și ei ceva odihnă de răle. herodot (1645), 470. După ce au trecut el la Dii au avut țara odihnă. ist. ț. r. 33. Și acolo încă n-ave odihnă voevoda de Avgust craiul. neculce, l. 198. Sufletul odihnă nu poate afla, pînă nu găseaște adevărul. cantemir, hr. 139. Și de voie ră ce au Slugile odihnă n-au (sfîrșitul sec. XVIII). gcr ii, 104/9. Gavriil Batori... au turburat toată odihna țerei, carea cu foarte mare trudă se cîștigase. șincai, hr. ii, 319/15, cf. 306/38. Calul nu are odihnă. calendariu (1814), 168/20. Un ceas nu văz odihnă, Nu dorm vr-odată în ticnă. a. văcărescul, ap. gcr ii, 161/22. Odihna inimii sale de la dînsul atîrna. pann, e. ii, 37/20. Parcă nu mai avea odihnă în oase. ispirescu, l. 193. N-am hodină de voi, nici zi, nici noapte! contemporanul, iii, 926, cf. vlahuță, o. a. i, 95. Vitele nu mai aveau odihnă de muște. sandu-aldea, u. p. 164. Moșia Baba-roaga însă nu-i mai dădea odihnă. rebreanu, R. i, 255. El singur nu-și găsea odihnă. C. petrescu, i. i, 10. Pe cine-l mai poartă dracul la casele oamenilor și n-are hodină? beniuc, v. cuc. 16. Spaima și groaza să-ți fie somnul și odihna, v. rom. septembrie 1954, 45. Dorul meu odihnă n-are, Nici la umbră, nici la soare. jarnIk-bîrseanu, d. 381, cf. sevastos, c. 171. Ziua, noaptea n-am odină. hodoș, p. p. 95. Pentru tine, floare plină, N-am nici somn, n-am nici hodină. Mat. folk. 738, cf. 1034, alr i 1517/360, zanne, p. iii, 281. ◊ loc. adv. (Regional) Pe hodină = a) comod, pe îndelete. Numa încet și pe hodină, Ca dracul pe-o rădăcină. pop. ; b) în tihnă, în liniște. Foaie verde trei măsline, Cum nu-i bine și-ndămînă Cu ibovnica vecină, Că te săruți pe hodină. șez. i, 211. ◊ Expr. Fii pe (sau în) odihnă = fii fără grijă, liniștit; fii pe pace. De vreme ce m-am căit să nu mărg în țara grecească, fiți și voi în odihnă. herodot (1645), 364. Eu îmi fac datoriia... ca să te cercetez, însă dumneata... unge-mi osia căruței... și fiipă odihnă. gorjan, h. ii, 143/7. 6. (Învechit și popular) Mijloc de existență, bunăstare; confort, comoditate. Muiarea de răutatea bărbatului [de] va fugi de la dăns... iaste datoriu bărbatul să o hrănească și să-i facă toată odihna. prav. 153. Să aibă voia să se folosească cu toate acele odihne cu care s-au folosit în vremele împăratului Sultan Mehmet (a. 1774). uricariul, i, 83. Toate ceale ce au socotit mai de odihnă și de trebuință era înlăuntru puse cu bună orînduială. beldiman, n. p. ii, 118/7. Trimisă... toate cîte tribuia spre odihna și desfătarea acestui vezir. gorjan, h. i, 3/1. Cine place vecina Cunoaște ce-i hodina. doine, 211. ♦ (Neobișnuit) Tabiet. Te voiu primi întocmai ca pre un fiu al meu, cu toate odihnile tăie. gorjan, h. i, 83/5. 7. (Învechit și regional, concretizat) Loc de găzduire, de repaus etc.; adăpost. La toate popasurile sînt făcute odihne împărătești. herodot (1645), 293, cf. chest. ii 54/60. 8. (Concretizat) Platformă orizontală așezată la cotiturile unei scări (pentru a permite persoanelor care circulă pe ea să se odihnească la nevoie sau pentru a înlesni intrarea în încăperile unui etaj); palier. Se interzice depozitarea materialelor pe scări și pe odihnele lor. prev. accid. 19. – pl.: (rar) odihne. – Și: (popular) hodină (pl. hodini), (rar) hodihnă (marian, na. 364), (regional) odină (pl. odini), (învechit) odignă (scris odighnă dosoftei, ps. 265/14) s. f. – Postverbal al lui odihni.