OFENSĂ s. f. Cuvînt sau faptă jignitoare; insultă, jignire, injurie. cf. negulici, șăineanu, baRcianu, alexi, w. Clericul păli la amintirea ofensei adînci pe care i-o adusese Iosif Rodean. agîrbiceanu, a. 444. Ofensa nemaiauzită o ținuse secretă. ibrăileanu, a. 22. Nu pierdea prilejul să le arunce o ofensă. c. pe-trescu, c. v. 100. Asta o consider ca o ofensă adusă autorităților portului. bart, s. m. 103. – pl.: ofense. – Din fr. offense.