OGLINJOARĂ, oglinjoare, s. f. Diminutiv al lui oglindă; oglindă mică. Cea mai prețioasă mobilă era o mică oglinjoară dinaintea căreia își pieptăna părul. GANE, N. I 102. – Variante: (învechit) oglindioară (NEGRUZZI, S. I 208), oglingioară (BUJOR, S. 78, VLAHUȚĂ, O. A. 212) s. f.