OGORÎ vb. IV. tranz. 1. (Învechit și regional) A desțeleni. cf. klein, d. 390, lb, POLIZU, DDRF, BARCIANU, TDRG, GR. S. v, 122, alr i 915/103, 116, 136, a i 17. (În context figurat) Eu vă dau numai o țarină... cu totul neroditoare; și de la dumneavostră [învățătorii] se cere a o ogorî, a o ara, și a umplea de sămănături. gorjan, h. ii, 68/6. 2. (Folosit și absol.) A pregăti pentru cultivare, făcînd prima (sau a doua) arătură; a ara (adînc). Pămînturile, după ce s-au cărat gunoiul, cît mai curînd trebuie ogorîte. economia, 27/21, cf. lb, șĂiNEANu, alexi, w. Sima Baltag silea să sfîrșească de ogorît. sandu-aldea, u. p. 7. Într-o dimineață mohorîtă ieși cu plugul să-și ogorască și el o porumbiște pe care la primăvară socotea s-o semene cu grîu. rebreanu, i. 92. Economul ogorește (ară prima dată), h xvii 349. [La cătănie] n-oi învăța-a ogorî, Făr-oameni a omorî. bud, p. p. 42. Eu plecai la ogărît, Ogărîi trei, patru zile, Trimise vorbă după mine. l. costin, gr. băn. 149, cf. alr i 1 229/880, alr ii 5 097/182, 325, 886, alrm sn i h 22, a ii 12, iii 4. ◊ RefI. pas. Întru unele părți acelea se numesc ogoare, care într-un an se seamănă, într-altul se ogoresc. economia, 19/7. 3. (Regional) A prăși (o dată sau de două ori) porumbul (Borșa – Vișeul de Sus). cf. alr ii 5 130/362, alr sn i h 101/362, alrm sn i h 69/362. 4. (Regional) A săpa straturi de legume. cf. CIAUȘANU, GL. – prez. ind.: ogorăsc. – Și: (regional) ogori, ogărî vb. IV; (rar) ogora (a i 31, prez. ind. ogorez ib.) vb. I. – v. ogor.