OIERIT s. n. 1. Creșterea oilor. Nechifor Lipan s-a arătat totdeauna foarte priceput în meșteșugul oieritului. SADOVEANU, B. 10. 2. (Învechit) Dare pentru pășunatul oilor. Dajdii pămîntene, precum oierit, vînăriciu, vamă ș.c.l. ODOBESCU, S. II 14. Alexandru Ipsilanti la 1775 hotărî ca oieritul să li se ia numai la trei ani, după vechiul obicei. BĂLCESCU, O. I 17. ♦ Dijmă asupra oilor plătită în natură.