OIESC, OIASCĂ adj., s. f. 1. adj. (În poezia populară) Care aparține oilor (1); de oaie, ca al oilor. Da tu, cuc călugăresc Cu barba de păr oiesc! Cum de tu ai cutezat In Țiligrad de-ai intrat? bibicescu, p. p. 299. Bubă vînătâ, Bubă căiască, Bubă văcească, Bubă căprească, Bubă oiască. grigoruj-rigo, m. p. i, 29, cf. gr. s. vi, 125. 2. s. f. (Bot.; regional) Rostopască (Chelidonium majus). bihorean, b. l. 387. – PI.: oiești. – Oaie + suf. -esc.