ojiji [At: LB / V: (reg) ojăji, uji, uj~, ujuji / Pzi: ~jesc / E: bg ожижам] (Reg) 1 vt (C. i. lemne, vreascuri, paie etc.) A usca. 2 vt (C. i. lemne, vreascuri, paie etc.) A aprinde. 3 vt (C. i. focul) A înteți. 4 vr (Fig) A se supăra. 5 vr A se încălzi la sobă.

OJIJI (-ijesc) vb. refl. Olten. A se usca tare; a lua foc, a se aprinde (de uscăciune) [srb. ožežem < ožeći].

ojăji v vz ojiji

uji v vz ojiji

ujiji v vz ojiji

ujuji v vz ojiji

ojiji, ojijesc, vb. IV (reg.) a usca, a aprinde lemne, vrescuri.