OLCUȚĂ s.f. (Ban., Transilv,) 1.Ulcică, cană; oliță (1). cf. lex. marș. 232, lb, polizu. Cu colacul se dă și o lumină, cu o olcuță de apă. Marian, S. r, II, 274, cf. DDRF, GHEȚIE . R.M. Olcuțe nouă pline cu lapte. pamfile, s. v. 10. O... olcuță cu rachiu de prune brumării. v. rom. aprilie 1954, 93. Cît e fata de micuță, Fură banii din olcuță. hodoș, p. p. 181, cf. doine, 54, 281, alexici, l. p. 198. Ulcuțele astfel împodobite se dau la trei fete. șez. xix, 157, cf. l. costin, gr. băn. 149, arh. folk. vii, 121. Cheagul... se moaie într-o olcuță. chest. v 80/34, cf. alr i 694/1, 5, 24, 59, 87, 90, 107, 840, alr ii 6141/ 105, alrm sn h 271, a i 20, 22, 23, 31, com. din TĂRCĂIȚA – BEIUȘ și din BERZASCA – MOLDOVA nouă. Să-ți dau apă din olcuță, Să săruți a mea guriță. folc. transilv. i, 50. Am o olcuță După tufă-ascunsă (Iepurele), f (1886), 7, cf. gorovei, c. 188, pascu, c. 216. 2. Fiecare dintre celulele fagurelui. cf. h xviii 304, chest. vi 120/27, alr 1683/69. 3. (La moară) Piulița de sub fusul crîngului. cf. oală (II 4) (Roșia – Beiuș). alrm sn h 112/310. 4. Vîrtej de apă. cf. oală (II 5). cf. alr i 427/49, 75. 5. Numele unui joc de copii (Borlova – Caransebeș). cf. h xviii 27. – pl.: olcuțe și (rar) olcuți (alr i 694/80, 85). – Și: ulcuță s. f. – De la oală.