OMENESC adj. 1 Ce ține de oameni, privitor la oameni, de om: mintea, puterea, firea, fața omenească; neamul ~, toți oamenii ¶ 2 Ⓟ Ce aparține țăranului, nu boierului (spre deosebire de „boieresc”): pe la capetele locurilor, erau căruțe omenești (S.-ALD.) ¶ 2 Ⓕ Străin, ce e al altuia: să nu iei lucru ~, că e rău (R.-COD.) ¶ 2 Ⓕ Cuviincios, cum se cuvine, cum se cade: iese bacșișul mai ~ (ALECS.) ¶ 5 Ⓕ Corect, deslușit, lămurit: scria într’o limbă mai omenească ¶¶ C. NEOMENESC.