OMOGENEIZARE, omogeneizări, s. f. (Tehn.) Operație de amestecare a componenților unui sistem eterogen, pentru a obține un amestec care să aibă aceeași compoziție mijlocie în toată masa lui. ♦ Încălzire prelungită, la temperatură înaltă, a oțelurilor, pentru a difuza în toată masa părticelele de altă compoziție. – Variantă: omogenizare s. f.