omogenizare sf [At: DT / V: ~nei~ / Pl: ~zări / E: omogeniza] 1 Aducere în stare de omogenitate (1). 2 Egalizare. 3 (Teh) Operație de amestecare a componenților unui sistem eterogen, pentru a obține un amestec care să aibă aceeași compoziție în toată masa lui. 4 Încălzire a oțelurilor la temperaturi înalte, pentru a obține difuzarea în toată masa lor a particulelor de altă compoziție.