OPAC², -Ă adj. (Regional) 1. (Despre persoane) Cu care nu te poți înțelege, îndărătnic (todoran, gl.); nepriceput, prost (densusianu, Ț. h. 56, viciu, gl., scriban, d.). ◊ (Substantivat) De ce sloboziși vițelul din jug, măi opacule? viciu, gl. 2. (În forma opag, despre cuvinte) Curios, ciudat, neobișnuit. cf. com. din sasca română – moldova nouă. Are un nume opag. ib. – pl.: opaci, -ce. – Și: opag, -ă adj. – Din scr. opak.