Definiția cu ID-ul 894023:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORBECĂI, orbecăi, vb. IV. Intranz. A umbla (încoace și încolo) pipăind și rătăcind (ca orbul2) prin întuneric; a dibui, a bâjbâi, a orbeca. [Prez. ind. și: orbecăiesc. – Var.: orbăcăi vb. IV] – Orbeca + suf. -ăi.