Definiția cu ID-ul 1350398:
Regionalisme / arhaisme
otíc, oticuri, s.n. (reg.) Lopățică, săpăligă cu care se curăță plugurile de pământ; săpălău: „...o fo' rău stăpânu cu el, că îl și băte cu oticu di la plug” (Bilțiu, 2007: 330). – Din scr. otik (DEX, MDA).