Definiția cu ID-ul 41551:

Explicative DEX

OTRĂȚEL, otrăței, s. m. (Bot.) Roibă. ◊ Compus: otrățel-de-apă sau otrățelul-bălților = plantă erbacee acvatică, carnivoră, cu flori galbene (Utricularia vulgaris).Cf. magh. atracél.

Exemple de pronunție a termenului „otrățel

Visit YouGlish.com