pântece, (pântec, pâncete), s.n. – Burtă, stomac: „Nas cârligat, / Pâncete vărgat...” (Papahagi, 1925: 300; Săcel). – Lat. pantex, -ticis (Șăineanu, Scriban; Diez, Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).