păclă f. 1. căldură năbușitoare; 2. negură: se risipise păcla dimineții OD.; 3. fig. întunecime: păcla trecutelor secoli. [Vechiu-rom. păclă, infern (cf. păclisit) = slav. PĬKLŬ, iad, lit. păcură, după concepțiunea despre acest locaș: limba modernă a luat efectul pentru cauza (cf. beznă)].