PALATALIZARE s. f. (< palataliza, cf. fr. palataliser): transformare a unui sunet nepalatal într-unul palatal, prin mutarea locului de articulație în regiunea palatului dur al gurii, sub influența unui i sau e următor. Astfel, în limba română este cunoscută p. labialelor b, p, m, f și v în cuvinte cu pronunțare regională ca g’ine (bine), k’icior (picior), n’ere (miere), h’erbe (fierbe) și y’ine (vine) și p. dentalelor d și t în cuvinte tot cu pronunțare regională ca bag’e (bade), frače (frate) etc. Tot p. este și trecerea inversă, de la rostirea regională „brață”, „săc”, „șăd”, „zăr” la rostirea literară „brațe”, „sec”, „șed”, „zer”, prin p. parțială a consoanelor ț, s, ș, z (în locul lui ă nepalatal, apare e prepalatal).