parataxă sf [At: IORDAN, STIL. 251 / Pl: ~xe / E: fr parataxe] Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele componente ale unei propoziții sau fraze, care constă în simpla lor alăturare, fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură Si: juxtapunere.