*parchét n., pl. e (fr. parquet, dim. d. parc, parc). Biurou saŭ camera procuroruluĭ într’un tribunal: mă duc la parchet. Ministeru public (procuroru și ceĭ-lalțĭ funcționarĭ), care cercetează crimele și delictele: parchetu cercetează. O bucată dintr’o pădure împărțită în alte bucățĭ maĭ micĭ. Pardoseală făcută din scîndurele de stejar lustruite.