pieptănare sf [At: DRLU / V: (rar) ~ten~ / Pl: ~nări / E: pieptăna] 1 Descurcare, netezire, aranjare sau curățire a părului cu ajutorul pieptenului Si: pieptănat¹ (1), (rar) pieptănătură (1). 2 (Rar) Coafare. 3 (Rar; pex) Gătire. 4 Țesălare a animalelor Si: pieptănat¹ (4). 5 Netezire cu limba și cu lăbuța a blănii pisicilor Si: pieptănat¹ (5). 6 Pieptănătură (4). 7 (Înv) Torturare cu un instrument cu dinți Si: pieptănat¹ (7) 8 (Fig) Bătaie zdravănă Si: pieptănat¹ (8). 9 Aranjare cu grebla a fânului din căpiță Si: pieptănat¹ (9). 10 (Fig) Revizuire cu atenție și cizelare a stilului unei opere literare Si: cizelare, îngrijire, pieptănat¹ (10), șlefuire.

PIEPTĂNARE, pieptănări, s. f. Acțiunea de a pieptăna.

PIEPTĂNARE ~ări f. 1) v. A PIEPTĂNA și A SE PIEPTĂNA. 2) Operație de înlăturare a fibrelor scurte și a impurităților din fibrele textile, obținându-se totodată și paralelizarea acestora. /v. a (se) pieptăna

PIEPTĂNAR, pieptănari, s. m. Persoană care face sau vinde piepteni (1). – Pieptăn + suf. -ar.

piectăna sf vz pieptăna

pieptăna [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ect~, (îrg) ~tena, ~tina / Pzi: pieptăn, piaptăn, 2 piepteni, piapteni, 3 piaptănă, (înv) pieptănă / E: ml pectinare] 1-2 vtr (Ccd) A(-și) descâlci, a(-și) netezi părul sau barba cu pieptenele. 3 vt (C. i. oameni) A-i descâlci, a-i netezi, a-i aranja părul cu pieptenele. 4-5 vtr (Pex) A (se) coafa. 6-7 vtr (Rar; pex) A (se) găti. 8 vr (Pan; d. pisici) A se netezi cu limba și cu lăbuța pe păr Si: a se linge, a se spăla. 9 vt (Îvr; fig) A schingiui, a chinui pe cineva cu ajutorul unor instrumente de tortură cu dinți. 10 vt (Pop; c. i. animale sau părți ale corpului lor) A țesăla. 11 vt (C. i. anumite fibre textile) A trece prin dinții unor piepteni pentru a îndepărta impuritățile și pentru a alege fibrele de cea mai bună calitate etc. Si: a dărăci. 12 vt (Reg; c. i. carul încărcat cu fân sau claia de fân) A netezi, a nivela, a așeza cu grebla sau cu furca. 13 vt (Fig; fam; c. i. oameni) A bate zdravăn Si: (fam) a flocăi, a părui¹, a scărmăna, a smotoci. 14 (Fig; fam; c. i. scrieri, stilul, vorbirea etc.) A revizui cu atenție și a îmbunătăți Si: a cizela, a îngriji, a șlefui.

pieptănar sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îrg) ~ten~ / Pl: ~i / E: pieptene + -ar] 1-2 Persoană care (face sau) vinde piepteni. 3 (Înv) Persoană care se ocupa cu dărăcitul.

pieptena v vz pieptăna

pieptenar sm vz pieptănar

pieptenare sf vz pieptănare

pieptina v vz pieptăna

PIEPTĂNAR, pieptănari, s. m. Persoană care face sau vinde piepteni (1). – Pieptene + suf. -ar.

PIEPTĂNA, pieptăn, vb. I. Tranz. 1. A descurca, a aranja cu pieptenele părul, barba etc; (fiind vorba de femei) a netezi și a potrivi părul, aranjîndu-l, adunîndu-l laolaltă, sau împletindu-l. A doua zi se scula, Fața palidă-și spăla, Păr de aur pieptăna. ALECSANDRI, P. I 105. ◊ (Complementul indică persoana) Te-am pieptănat și te-am îngrijit. SADOVEANU, O. VIII 198. Și ducîndu-se împăratul pune de piaptănă și îmbracă la fel pe amîndouă fetele. CREANGĂ, O. A. 261. ◊ Refl. (Despre persoane) Sultănica, de n-ar pieptăna-o mă-sa, nu s-ar mai pieptăna. DELAVRANCEA, S. 48. Ele începură a se pieptăna. ISPIRESCU, L. 236. Își rase barba, se pieptănă. ALEXANDRESCU, M. 326. Satul arde și baba se piaptănă v. babă. ◊ Fig. (Familiar) Mai piaptănă puțin fraza. CAMIL PETRESCU, T. II 418. ♦ (Familiar) A bate pe cineva. V. scărmăna. De-abia l-am scos din gura lui Zurzan; l-a pieptănat de i-au mers peticele. CREANGĂ, P. 148. 2. (Cu privire la anumite fibre textile) A trece printre dinții unor piepteni pentru a îndepărta impuritățile, fibrele scurte și ghemotoacele; a dărăci. Aduceți... ragila și pieptenii de pieptănat cîlți. CREANGĂ, P. 59. ◊ Refl. Fig. Apele furioase trecuseră prin garduri ca prin piepteni, pieptănîndu-se în ele de toate ierburile și gunoaiele aduse din pădure. GALACTION, O. I 205. – Forme gramaticale: prez. ind. pers. 2 piepteni, pers. 3 piaptănă. – Prez. ind. și: piepten (CARAGIALE, O. VII 118).

PIEPTĂNAR, pieptănari, s. m. Cel care face și vinde piepteni. Nu cumva... să mai ai vorbă cu pieptănarul cel cu traistă înflorită. CAMILAR, N. I 256.

A SE PIEPTĂNA mă pieptăn intranz. fam. A face (concomitent) schimb de bătăi (unul cu altul); a se bate. /<lat. pectinare

A PIEPTĂNA pieptăn tranz. 1) (părul) A aranja cu pieptenele. 2) (fibre textile) A trece printr-un pieptene special (pentru a curăța de impurități sau pentru a înlătura fibrele scurte). 3) fam. fig. (persoane) A supune unei pedepse corporale; a bate tare; a scărmăna; a răgila; a țesăla; a chelfăni. /<lat. pectinare

pieptenà v. 1. a descurca și netezi părul cu pieptenele; 2. a scărmăna in, cânepă, lână etc.; 3. fig. a îngriji de aproape: a-și pieptena stilul. [Lat. PECTINARE].

péptăn (est) și pĭéptăn (vest), a -á v. tr. (vrom. pĭepten, lat. péctino, -áre; it. pettinare, pv. penchenar, fr. peigner, cat. petinar, sp. peinar, pg. pentear. – Peptăn, peptenĭ, peaptănă, să peptene [est]; pĭeptîn, pĭeptenĭ, pĭaptănă, să pĭeptene [vest]. Descurc și netezesc păru cu peptenele. Scarmăn, dărăcesc (inu, cînepa, lîna). Fig. Înfrumusețez: a-țĭ peptăna stilu. Iron. Trag o bătaĭe: femeĭa nepeptănată ca moara neferecată! Prov. Țara pĭere, și baba se peaptănă, se zice cînd unu se ocupă de fleacurĭ în timpu unor afacerĭ importante. V. drotez.

pieptănare s. f., g.-d. art. pieptănării; pl. pieptănări

pieptănare s. f., g.-d. art. pieptănării; pl. pieptănări

pieptănare s. f., g.-d. art. pieptănării; pl. pieptănări

pieptăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pieptăn, 2 sg. piepteni, 3 piaptănă; conj. prez. 1 sg. să pieptăn, 3 să pieptene; imper. 2 sg. afirm. piaptănă

pieptăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pieptăn, 2 sg. piepteni, 3 piaptănă; conj. prez. 3 să pieptene

pieptăna vb., ind. prez. 1 sg. pieptăn, 2 sg. piepteni, 3 sg. piaptănă; conj. prez. 3 sg. și pl. pieptene

pieptănar s. m., pl. pieptănari

piaptănă (v. pieptăna)

pieptăna (ind. prez. 1 sg. pieptăn, 2 sg. piepteni, 3 sg. și pl. piaptănă)

pieptăn, piepteni 2, piaptănă 3, pieptene 3 conj.

PIEPTĂNARE s. 1. pieptănat, pieptănătură. (~ părului.) 2. v. dărăcire.

PIEPTĂNARE s. v. cizelare, stilizare, țesălare, țesălat.

PIEPTĂNARE s. 1. pieptănat, pieptănătură. (~ părului.) 2. (TEXT.) dărăcire, dărăcit, scărmănare. (~ lînei la darac.)

pieptănare s. v. CIZELARE. STILIZARE. ȚESĂLARE. ȚESĂLAT.

PIEPTĂNA vb. 1. v. dărăci. 2. a peria, a scărmăna. (A ~ fuiorul.)

PIEPTĂNA vb. v. atinge, bate, cizela, coafa, linge, lovi, stiliza, țesăla.

PIEPTĂNA vb. 1. (TEXT.) a dărăci, a scărmăna, (Olt., Ban. și Transilv.) a drîgla, (Transilv.) a hecela. (A ~ lîna la darac.) 2. a peria, a scărmăna. (A ~ fuiorul.)

pieptăna vb. v. ATINGE. BATE. CIZELA. COAFA. LINGE. LOVI. STILIZA. ȚESĂLA.

a se pieptăna cu prosopul expr. (glum.) a fi chel.