pieptár, pieptare, s.f. Piesă de port tradițională a femeilor, scurtă până la brâu, fără mâneci, din piele, cu blană înăuntru. ■ Se brodează pe toată suprafața cu ornamente florale, în culori vii, între care predomină roșul; broderia este presărată cu ținte metalice (Bănățeanu, 1965: 122). – Din piept + suf. -ar (DER, MDA).