pilúg, piluge, s.n. (reg.) Bucată de lemn, cu măciulie la fiecare capăt, cu care se pisează semințele: „Tu iei un pilug, îi zise unuia dintre căpetenii, și te duci la noapte la pat și-i tragi vreo două de-l faci harcea-parcea” (Bilțiu, 2007: 226). ■ Termen specific în Moldova. – Cf. piuă (DEX, MDA).