Definiția cu ID-ul 712907:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pințăluș, -i, (pânțăluș, pințiluș), s.m. – Cuțit rabatabil, cu una sau două lame; briceag (ALR 1971: 335): „… că bărbații umblă la ei cu cuțitaș, cu pințiluș” (Bilțiu 1990: 298). – Din magh. penicilus (MDA).