PIRHELIOMETRU, pirheliometre, s. n. Instrument pentru măsurarea intensității radiației solare directe, pe baza determinării cantității de căldură rezultate prin absorbția acestei radiații. [Pr.: -li-o-] – Din fr. pyrhéliomètre, germ. Pyrheliometer.

pirheliometru sn [At: LTR² / P: ~li-o~ / Pl: ~re / E: ger Pyrheliometer] Instrument cu care se măsoară cantitatea de energie solară care cade într-un anumit timp pe o suprafață.

PIRHELIOMETRU, pirheliometre, s. n. Aparat pentru măsurarea intensității radiației solare directe, pe baza determinării cantității de căldură rezultate prin absorbția acestei radiații. [Pr.: -li-o-] – Din fr. pyrhéliomètre, germ. Pyrheliometer.

PIRHELIOMETRU s.n. Instrument cu care se măsoară cantitatea totală de energie solară care cade într-o unitate de timp asupra unei unități de suprafață. [< fr. pythéliomètre, germ. Pyrheliometer].

PIRHELIOMETRU s. n. aparat pentru măsurarea radiației solare directe, cu o mare precizie. (< fr. pyrhéliomètre, germ. Pyrheliometer)

pirheliometru (desp. -li-o-me-tru) s. n., art. pirheliometrul; pl. pirheliometre

pirheliometru (-li-o-me-tru) s. n., art. pirheliometrul; pl. pirheliometre

pirheliometru s. n. heliometru

PIR-, v. PIRO-. □ ~acant (v. -acant), adj., cu țepi de culoare roșie; ~exie (v. -exie), s. f., nume generic pentru bolile febrile; ~geometru (v. geo-, v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea intensității radiației terestre, care determină condițiile echilibrului termic de la suprafața solului; ~heliograf (v. helio-, v. -graf), s. n., pirheliometru înregistrator; ~heliometru (v. helio-, v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea cantității totale de energie solară care cade într-o unitate de timp pe o unitate de suprafață.