piuitură sf [At: POLIZU / P: pi-u-i~ / Pl: ~ri / E: piui¹ + -tură] 1 Emitere de sunete caracteristice de către puii păsărilor Si: piuială (1), piuit (1), piuire (1), (reg) pieunat, pioceală (1), piscuire (2). 2 Sunet subțire, metalic, ascuțit, produs de proiectile prin aer Si: țiuitură, (rar) piuială (2), piuire (2), piuit (1). 3-4 (Ccr) Piscuit (6-7).