PLANORISM s. n. 1. Ramură sportivă practicată cu planorul. 2. Îndeletnicirea de a construi planoare. – Planor + suf. -ism. Cf. rus. planerizm.

planorism sns [At: DL / E: planor + -ism] 1 Sport practicat cu planorul (1). 2 Îndeletnicire de a construi planoare (1).

PLANORISM s. n. 1. Ramură sportivă care se practică cu planorul. 2. Îndeletnicirea de a construi planoare. – Planor + suf. -ism. Cf. rus. planerizm.

PLANORISM s. n. Sportul zborului cu planorul. Campionat de planorism și zbor cu motor.

PLANORISM s.n. Sport practicat cu planorul. ♦ Îndeletnicirea de a construi aparate de zbor fără motor. [< rus. planorizm].

PLANORISM s. n. 1. sport practicat cu planorul. 2. îndeletnicirea de a construi planoare. (< rus. planorizm)

PLANORISM n. 1) Gen de sport constând din probe de zbor cu planorul. 2) Meserie de planorist. /planor + suf. ~ism

planorism s. n.

planorism s. n.

planorism s. n.

PLANORISM a) îndeletnicirea de a construi aparate de zbor fără motor; b) sport aviatic în care aparatele de zbor fără motor sunt lansate prin tracțiune, zborul desfășurându-se pe baza curenților atmosferici. Probele de concurs sunt: zbor de înălțime, de durată, de distanță, în circuit și acrobatic.