PLAUR, plauri, s. m. Formație deasă și compactă de rădăcini și rizomi de stuf, care acoperă mari întinderi în delta Dunării, în chip de insule plutitoare acoperite cu verdeață. V. plavie. Aștepta zadarnic... ivirea insulelor de plaur plutitor. GALAN, B. I 45. În plaurul plutitor, adică în pămîntul nou alcătuit din aluviuni, stuhuri, plante și tot ce adună și preface moartea, – o viață nouă și înfrigurată fremăta. SADOVEANU, O. A. II 125.