Definiția cu ID-ul 931318:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLENITUDINE s. f. Dezvoltare completă, integrală; deplinătate, totalitate. Printr-o diferențiere individuală, proprie creației de geniu, realismul povestitorilor romîni din veacul al XIX-lea atinge neașteptata lui plenitudine în opera lui I. L. Caragiale. VIANU, A. P. 123.