POMIȘOR, pomișori, s. m. Diminutiv al lui pom. Aci trecea pe lîngă cîte un gard, să apuce cîte vrun lăstar de la vrun pomișor, aci trecea de cealaltă parte. ISPIRESCU, L. 179. Frunză verde pomișor, Cum am rămas io cu dor, Eu cu dor, mîndra cu jele, Amîndoi cu inimi grele. HODOȘ, P. P. 98. La fîntîna din răzor, Sub umbră de pomișor, Se-ntîlnește dor cu dor Și se iubesc pînă mor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 104.